Primaria Huedin

Wednesday
Jul 26th
    Romanian English French German Hungarian Italian Polish
Text size
  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home Orasul Istoria

Se obi?uie?te s? se separe istoria acestor locuri într-o istorie a românilor, o istorie a maghiarilor ?i una a evreilor. Istoriografia de pân? acum (atât român? cât ?i maghiar?) a încercat de cele mai multe ori s? exploateze divergen?ele dintre cei care au locuit aici, dar studiind mai în profunzime istoria locurilor, putem constata c? în ciuda vie?ii destul de zbuciumate, majoritatea timpului oamenii s-au în?eles între ei ?i la fel ca ?i azi, au realizat ceva împreun?. Indiferent de etnia c?reia îi apar?ineau, oamenii din Huedin sau din satele din jur, se întâlneau periodic la târgurile care se ?ineau periodic aici ?i discutau problemele comune, „târguiau” ceva, beau „ald?ma?ul” împreun?, f?r? a ?ine seama dac? sunt români, maghiari, evrei, rromi sau orice alt? na?ie.
Huedinul este situat într-o regiune care din punct de vedere geografic are în centru depresiunea omonim? inclus? par?ial Mun?ilor Apuseni, fiind delimitat? spre nord-vest de Mun?ii Mese?ului, spre vest, sud-vest de Mun?ii Vl?deasa, iar la sud, sud-est de Mun?ii Gil?ului. Este str?b?tut de la est la vest de râul Cri?ul Repede, care colecteaz? v?ile Domo?ului, C?latei, Hen?ului ?i Dr?ganului înainte de a p?trunde în defileul ce-i poart? numele.
Cele mai vechi urme ale a?ez?rii oamenilor pe aceste locuri provin din Epoca Neolitic? (7.000-4.500 î.Chr.) ?i din cea a Bronzului (2.000-1.200 î.Chr.). Datorit? pozi?iei strategice de unde se puteau controla intr?rile în Mun?ii Apuseni dar ?i în Podi?ul Transilvaniei ?i cel Some?an, la nord de Huedin-Bolic pe dealul numit “Cetatea de p?mânt”, în perioada hallstatian? (1200-850 î.Chr.) a fost ridicat? cea mai mare fortifica?ie din zon?, întinzându-se pe aproximativ 13 ha. Cetatea era folosit? de c?tre popula?ia dacic? ca loc de refugiu în caz de atac, iar o alt? parte locuia chiar în interiorul ei.
Ca urmare a celor dou? r?zboaie dintre daci ?i romani ini?iate de c?tre Traian, Dacia a fost integrat? lumii romane (orbis Romanus). De-a lungul limes-ului (frontiera înt?rit? a Imperiului Roman), dar ?i în fa?a lui, existau o serie de elemente de fortifica?ie cu rol de ap?rare a provinciei, dar ?i de observare a teritoriului locuit de barbari, dincolo de frontier?. Pentru ap?rarea noii provincii Dacia, au fost aduse trupe romane avându-?i garnizoanele în tabere înt?rite, numite castre. Pentru a controla p?trunderile pe valea Cri?ului Repede ?i a ap?ra o por?iune din grani?a de nord-vest a provinciei, romanii au cantonat în apropiere de Huedin, la Bologa, trupe auxiliare, construind un castru pe locul numit “Gr?di?te”. Dup? cum reiese dintr-o inscrip?ie descoperit? la Alma?, acest castru, împreun? cu a?ezarea civil? de lâng? el, purtau denumirea Resculum, vicus Anartorum. Evenimentul cel mai important din existen?a castrului a fost vizita împ?ratului CaracallaÎn curtea Liceului Teoretic “O. Goga” din Huedin este expus un altar funerar provenind de lâng? castrul de la Bologa ?i dup? cum reiese din inscrip?ia de pe el, a fost ridicat în memoria unui ofi?er al Cohortei a II-a Hispanorum, care cel mai probabil, a murit într-o lupt?. în 213/214, când cel mai probabil a trecut ?i peste teritoriul actual al Huedinului.
Vasele ceramice lucrate cu mâna descoperite în castrul ?i a?ezarea civil? de la Resculum-Bologa (majoritatea lor fiind produse pe loc de c?tre daci) arat? c? popula?ia dacic? din zona Huedinului a fost un izvor continuu de recru?i pentru armata roman?. Drumul care lega castrul de la Bologa-Resculum cu cel de la Sutor-Optatiana trecea cu siguran?? prin Huedin, dovad? fiind denarul descoperit aici într-o gr?din?, care probabil fusese pierdut de un c?l?tor în drumul s?u.
Via?a roman? pulsa peste tot în zon?, dup? cum reiese din descoperirea în jurul Huedinului a numeroase obiecte romane provenind de la ferme rurale de tipul villa rustica, cum erau cele de la Zam-Sâncraiu, Horlacea, V?leni, M?n?stireni, ?aula, Dretea, ?.a.
Dup? retragerea aurelian?, peste teritoriul fostei provincii Dacia au trecut numeroase popula?ii migratoare, dar daco-romanii nu au disp?rut, ci au continuat s? locuiasc? pe aceste plaiuri mioritice. Din cauza intensific?rii atacurilor popula?iilor migratoare, pentru perioada urm?toare avem mai pu?ine informa?ii, dar ele nu lipsesc. Astfel, la Huedin s-au descoperit un cercel ?i un ac de aur din prima jum?tate a epocii prefeudale (sec. IV-VI) aflate azi la Muzeul Na?ional de Istorie din Budapesta (Rep.arh, p. 233-234). Aceast? descoperire arat? c? teritoriul Huedinului nu a r?mas pustiu dup? retragerea aurelian?, el a fost locuit în continuare.
Urm?toarele informa?ii despre aceast? zon? le avem de la Anonymus în lucrarea Gesta Hungarorum. Dup? ce, la sfâr?itul secolului al IX-lea maghiarii, s-au a?ezat în Câmpia Pannoniei, în secolul al X-lea au început ac?iuni de cucerire vizând ?i Transilvania. Aici s-au izbit de oastea localnicilor condu?i de “voievodul român Gelu” (Gelou quidam blachus), al c?rui voievodat se întindea de la Mure? pân? pe Mese? ?i culmile Apusenilor (fig.). Teritoriul Huedinului f?cea parte din acest voievodat ?i ca urmare, în cadrul o?tii lui Gelu luptau ?i oameni din zona Huedinului.
Ac?iunea regalit??ii maghiare de cucerire a Transilvaniei ?i apoi de înt?rire a st?pânirii sale prin introducerea formelor vestice de organizare politico-institu?ionale (principatul, comitatul, ?.a.), nu au dat rezultatele preconizate. Românii ?i-au men?inut vechile organiz?ri specifice: cnezatele, districtele, voievodatele ?i ??rile.
În perioada secolelor XI-XII când zona Huedinului f?cea parte din voievodatul lui Geula cel Tân?r, izvoarele scrise sunt mai pu?ine, fapt datorat fr?mânt?rilor din vremurile respective. De aceea, cei mai timpurii voievozi în zona Huedinului sunt atesta?i începând cu secolul al XIII-lea la C?lata, continuând în secolele urm?toare cu cei de la Hodi?, Huedin, Morlaca, ?.a. Institu?ia voievodal? este atestat? în zon? pân? târziu, în anul 1666, când voievodul Pui Petru de Morlaca intra în posesia unor sate care apar?inuser? domeniului cet??ii Bologa.
Foarte probabil c? în aceast? perioad? de dup? secolul al XII-lea s-au a?ezat primii maghiari în zon?, dup? cum reiese din numele de familii din acele timpuri care s-au p?strat pân? azi în zona Huedinului: Mikola, Kemény, Gyeröfi, Valkai, Veres, ?.a. În perioada medieval?, popula?ia din ?ara (districtul) C?latei (districtu Kalothazeg) a fost majoritar româneasc?, fapt demonstrat de atestarea institu?iei voievodatului, lâng? aceasta a?ezându-se popula?ia maghiar?. Mai mult, în secolul al XIV-lea singurul district românesc din comitatul Cluj era cel de C?lata, în care intrau ?i locuitorii din Huedin.
Huedinul, situat la intersec?ia drumurilor comerciale care lega satele Mun?ilor Apuseni cu cele de pe valea Alma?ului pân? la por?ile Mese?ului ?i valea Cri?ului Repede care lega Podi?ul Some?an cu Câmpia de Vest, a fost atestat ca târg ?i implicit, loc în care se percepea vama. Pentru prima dat? în documentele vremii, Huedinul este atestat în anul 1332, ca villa Hunad, iar ca ?i târg ceva mai târziu. Aceasta reprezint? prima atestare documentar? a Huedinului, dar bineîn?eles c? localitatea exista înc? de mult timp. Pe lâng? tradi?ia oral?, dovada ne-a fost oferit? de c?tre arheologi care, în urma cercet?rilor din anii 1964-1965 ?i 1999, au identificat la funda?ia zidului de pe latura de Nord a bisericii reformate din Huedin, mai multe etape de construc?ie, atât înainte cât ?i dup? marea invazie t?taro-mongol? din anul 1241, zidul bisericii p?strând urmele de incendiere din timpul invaziei.
Din informa?iile ulterioare pe care le avem rezult? c? în anul 1493 târgul avea aproximativ 140 de familii, din care opt erau de me?te?ugari: croitori, cizmari, dulgheri, cojocari, fierari, m?celari, bl?nari-cojocari, curelari, situându-se astfel în rândul celor câtorva târguri transilvane în care nivelul me?te?ugurilor era mult superior satelor. O alt? atestare ca “târgul Huedin” este întâlnit? la umanistul Nicolaus Olahus în prima jum?tate a secolului al XVI-lea. Târg important era ?i în timpul lui Mihai Viteazul, care i-a reînnoit dreptul de percepere a v?mii: la Huedin se percepe “den 30 de bani 1” dup? cum reiese din “Catastihul ??râi Ardealului de pre jude?e ?i vamele ?i ocnele”.
Importan?a comercial? a Huedinului reiese ?i din descoperirea a dou? tezaure monetare care con?ineau piese emise între secolele XV-XVII în Polonia, unele state germane (Brandenburg, Prusia, Silezia, Pomerania, ?.a.), Boemia, Lituania, Ungaria, Transilvania, etc. Totodat? aceste tezaure dovedesc ?i integrarea spa?iului românesc în comer?ul european, iar faptul c? unul dintre ele con?inea peste 3000 de monede, arat? importan?a târgului atât ca punct comercial cât ?i vamal. Acest din urm? privilegiu i-a fost reînnoit în anul 1634 prin hot?rârea Dietei de la Alba-Iulia. Ca loc de târg este men?ionat ?i mai târziu, în anii 1784, 1820.
Huedinul este atestat ?i centru administrativ, dând numele zonei din împrejurimi, dup? cum reiese din relatarea lui Agostino Museo, care c?l?torind în vara anului 1534 prin Transilvania, a trecut ?i prin “?inutul care se nume?te Huedin/Hugnad”, ?i a înnoptat într-un sat situat între ?inutul Huedinului ?i Gil?u.
Chiar etimologia numelui (?i azi se folose?te numele arhaic de “Hodin”) ne arat? importan?a Huedinului ca târg ?i punct de “hodin?” pentru locuitorii din cetatea Mun?ilor Apuseni care coborau de acolo pentru a merge cu produsele lor (ciubere, c?zi, bu?i, scânduri ?.a.) s? le vând? sau s? le schimbe pe produse agricole cu care s?-?i între?in? familiile.
Plasarea castrului roman ?i a cet??ii medievale la Bologa, iar mai apoi existen?a unei v?mi denot? importan?a strategic? ?i comercial? a acestei “por?i” de acces pe valea Cri?ului Repede atât înspre Huedin ?i Podi?ul Transilvaniei, cât ?i spre Oradea ?i de aici spre Budapesta ?i Viena.
În?l?area cet??ii de la Bologa este legat? de necesit??ile militare ale timpului, fiind realizat? cândva la cump?na secolelor XIII-XIV. Începutul cet??ii nu se cunoa?te, dar putem presupune c? a fost construit? fie dup? marea invazie t?taro-mongol? din anii 1241-1242 (care a afectat întreaga zon?, inclusiv Huedinul, fiind arse în zon? aproape 40 de localit??i), fie în urma r?zboiului din anii 1316-1317, purtat de Carol Robert de Anjou regele Ungariei, împotriva unei grup?ri nobiliare rebele. Cert este faptul c? cetatea a servit în primul rând unor necesit??i militare, fapt ilustrat de pozi?ia strategic?, ?i mai pu?in unor necesit??i economice ?i comerciale, de?i înc? din 1377 a fost men?ionat? existen?a unei v?mi în preajma cet??ii (ulterior aceast? vam? a fost mutat? la Huedin, unde s-a dezvoltat un centru comercial, economic ?i politic).
Un episod important din trecutul cet??ii este legat de st?pânirea acesteia ?i a domeniului din jur (târgul Huedin ?i alte 18 sate) de c?tre domnitorul ??rii Române?ti, Mircea cel B?trân (1386-1418), cândva între anii 1399-1412. St?pânirea lui Mircea cel B?trân asupra cet??ii Bologa a fost probabil mai mult una nominal? ?i ilustreaz? leg?turile strânse dintre regatul maghiar ?i ?ara Româneasc?, în condi?iile pericolului comun reprezentat de Imperiul Otoman. Aceast? dona?ie de feud sau de “cetate de refugiu” a avut ca scop punerea la dispozi?ia lui Mircea a unui domeniu important, în condi?iile în care ?i-ar fi pierdut tronul datorit? pozi?iei sale antiotomane.
Un document din anul 1498 aminte?te cetatea de la Bologa sub forma Sebeswar alio nomine Hunyadvar (“cetatea Bologa sau cu alt nume cetatea Huedin”), reie?ind astfel importan?a acesteia pentru Huedin ?i zona înconjur?toare. În timpul unor fr?mânt?ri sociale mai cunoscute (r?scoalele din anii 1437 ?i 1514) cetatea a servit ?i ca loc de refugiu pentru o parte a familiei Bánffy care st?pânea o bun? parte a Huedinului.
O împrejurare tragic? în care este amintit în anul 1600 este “incidentul de la Huedin”, cum l-a numit N. Iorga. În Huedin, fiind loc strategic important dar ?i în care se percepea vama, ca reprezentat al noii autorit??i, Mihai Viteazul a instalat o garnizoan? de aproximativ 70 de “d?r?bani ro?ii” având ?i misiunea de a preveni eventualele inten?ii de nesupunere ale localnicilor. Între daraban?i ?i hoidan?i s-au iscat neîn?elegeri atât din cauza refuzului acestora din urm? de a-i mai între?ine pe solda?i ?i familiile acestora (aproximativ 170-180 de persoane), cât ?i din faptul c? or??enii “au avut multe nepl?ceri din partea unor strica?i de fl?c?i de-ai no?tri”, dup? cum afl?m dintr-o m?rturie indirect? a unui darabant. Tensiunea dintre cele dou? tabere a crescut, alimentat? fiind ?i de nemul?umirea unei p?r?i a huedinenilor de intrarea Transilvaniei sub st?pânirea unui domn român. Punctul culminant al “incidentului” a fost uciderea daraban?ilor (duminic?, 23 iulie 1600), mul?i acolo unde erau încartirui?i, reu?ind s? scape doar vreo zece. Aflând despre masacru, Mihai Viteazul a dispus o cercetare a faptelor petrecute. În urma anchetei, constatând c? huedinenii sunt “vinova?i ?i rebeli”, a fost trimis ?tefan Csaki cu solda?i pentru a-i pedepsi ?i astfel s? dea un exemplu pentru cei care ar mai fi dorit s? se revolte. Dar ?tefan Csaki i-a în?tiin?at pe ace?tia de pericol. Majoritatea huedinenilor vinova?i au fugit, fiind pedepsi?i doar vreo zece. În schimb, o parte a târgului a fost ars pe 6 august 1600.
În aceste evenimente petrecute în iulie-august 1600, putem surprinde atmosfera premerg?toare r?zvr?tirii p?turilor
privilegiate din Transilvania ?i înfrângerii lui Mihai Viteazul, la Mir?sl?u (18 Septembrie 1600).
Moartea lui Mihai Viteazul nu a tran?at situa?ia apartenen?ei Transilvaniei la Imperiul Habsburgic. Pe fondul luptelor între turci ?i Habsburgi pentru st?pânirea Transilvaniei care au marcat întreg secolul al XVII-lea, la 28 iunie 1661 a avut loc o lupt? în apropierea Huedinului între o armat? turco-t?tar? ?i “armata” celor din Huedin ?i împrejurimi. Aceasta din urm?, format? ad-hoc în fa?a atacului ?i condus? de Péntek András din Izvoru Cri?ului, a fost înfrânt?, murind în lupt? aproape 2000 de b?rba?i. În amintirea acelei b?t?lii, podul din apropiere, de peste râul Cri?ul Repede este numit “Podul Vinerii” (Podul lui “Péntek”).
??ranii maghiari ?i cei români au muncit dar au ?i luptat împreun? pentru un trai mai bun, dup? cum reiese ?i din atestarea printre cei care au stat la masa tratativelor cu nobilii în timpul r?scoalei din 1437, a doi “c?pitani” din zona noastr?: Nicolae Walkay – din Huedin ?i Mihail Românul (Valah) – din Flore?ti, “ale?i din voin?a sa de ob?tea poporului ?i a ??ranilor”.
Precedând Marea Revolu?ie Francez? prin programul s?u, r?scoala izbucnit? în 1784 a avut în frunte un ??ran care a fost foarte legat de zona Huedinului. Horea (pe nume Vasile Nicula, zis ?i Ursu) conduc?torul mi?c?rii a c?l?torit prin aceste locuri, fiind c?s?torit cu Ilina (Ileana) de pe domeniul C?latei. El a ?i locuit o vreme pe mo?ia lui Bánffy György de la Ciucea-Vân?tori, unde s-a refugiat din calea autorit??ilor care-l c?utau dup? incidentul de la Câmpeni, devenind jeler pe domeniul nobiliar ?i lucrând la manufactura de sticl?, la t?iatul lemnelor.
Dup? declan?area r?scoalei, Horea a p?strat leg?tura cu oamenii din zona Huedinului de care era puternic legat. Horea inten?iona s? coboare din mun?i în Huedin, la târgul de ?ar? organizat de Sfânta Ecaterina (25 noiembrie) ?i de aici cu sprijinul ??ranilor din satele din jur, s? plece mai departe pe v?ile Alma?ului ?i Agrijului. În fa?a pericolului, au fost mobilizate o?tile nobiliare, fiind cantonate din 23 noiembrie 1784 ?i la Huedin. Grupuri de c?l?re?i patrulau pentru a bloca drumurile de acces în Huedin ?i a limita r?spândirea r?scoalei. În aceast? situa?ie, dar ?i din cauza iernii care sosise, Horea a decis s? înceteze luptele, ?i-a trimis oamenii acas? la familiile lor iar el împreun? cu Clo?ca s-a refugiat în codru, dincolo de Beli?, la Dealu Calului, sperând ca prim?vara s? reia lupta. Din nefericire aceste planuri nu au mai putut fi puse în aplicare deoarece unii au acceptat s?-i tr?deze pe capii r?scoalei pentru 300 de duca?i. Horea ?i Clo?ca au fost prin?i în p?durea Scoru?etului a treia zi de Cr?ciun (27 decembrie) a anului 1784.
În amintirea pa?ilor lui Horea care a str?b?tut de nenum?rate ori uli?ele pr?fuite din târgul “Hodinului”, huedinenii de azi i-au ridicat un bust tocmai acolo unde începe drumul ce urc? spre Mun?ii Apuseni, “Golgota Mo?ilor”.
Secolul al XIX-lea numit “secolul na?iunilor” se caracterizeaz? printr-o acerb? trezire a con?tiin?ei na?ionale a popoarelor. Izbucnit? la Palermo ?i apoi la Paris, revolu?ia pa?optist? s-a r?spândit rapid spre est, na?iunile urm?rind introducerea de drepturi ?i libert??i moderne. Pentru românii transilv?neni, dup? adun?rile de la Blaj în care ?i-au cerut o serie de drepturi, lupta li s-a tranformat într-o rezisten?? armat? împotriva încerc?rilor de cucerire a “Cet??ii Mun?ilor Apuseni” de c?tre armatele revolu?ionare maghiare, în tentativa de anexare a Transilvaniei la Ungaria. Situa?ia românilor s-a agravat la începutul anului 1849, ca urmare a cuceririi unei bune p?r?i a Transilvaniei de c?tre o?tile maghiare, aflate sub comanda unui general de carier?, polonezul Bem. Românii organiza?i dup? sistemul roman în legiuni, cohorte (sau tribunate), centurii ?i decurii au opus o mare rezisten?? în fa?a încerc?rilor de p?trundere a armatelor maghiare în mun?i. Acestea din urm? au încercat în mai multe rânduri s? str?pung? ap?rarea prin mai multe locuri din zona Huedinului. Însu?i “craiul mun?ilor” Avram Iancu, comandantul Legiunii “Auraria Gemina” s-a deplasat în zon? la S?cuieu, Bologa ?i M?rg?u unde a f?cut jonc?iunea cu c?pitanul austriac Ivanovici pentru a opri înaintarea trupelor maghiare.
Dup? ce în luna decembrie 1848 trupele austriece au fost înfrânte iar maghiarii au cucerit Clujul, au fost concentrate trupe maghiare la Huedin ?i Gil?u cu scopul de a str?punge ap?rarea româneasc? ?i a c?dea în spatele o?tilor conduse de Avram Iancu. Încerc?rile e?uate de a p?trunde prin aceast? parte în Mun?ii Apuseni au determinat comitetul revolu?ionar maghiar s? trimit? la Huedin for?e proaspete, avându-l în frunte pe Paul Vasvári. Dup? mai multe încerc?ri de str?pungere a ap?r?rii mo?ilor, Vasvári s-a retras spre Huedin, cantonându-?i trupele la Ciuleni ?i M?n?stireni. Înaintarea trupelor maghiare a început la 2 iulie 1849. Mo?ii s-au retras din calea lor la Fântânele, unde au sosit ?i “vân?torii” trimi?i de Avram Iancu. În jurul orei 11 a zilei de 6 iulie, Vasvári a ordonat atacul. Mo?ii au l?sat avangarda maghiar? s? înainteze (lucru care se realiza foarte greu din cauza baricadelor ridicate din trunchiuri de copaci ?i pietre), iar când grosul armatei a ajuns într-o v?g?un? cu ??rmuri înalte mascate de brazi, au pornit atacul. Vasvári cu armata sa, au fost prin?i “ca pe?tii în vâr??” dup? cum spunea într-o situa?ie similar? un cronicar. Însu?i Vasvári a fost ucis aici, sfâr?itul tragic fiindu-ne descris în “Cronica M?rg?ului” de c?tre Ioan Ungur. Aceast? “Posada” a Mun?ilor Apuseni a însemnat un dezastru pentru armata maghiar?, fiind ?i ultima încercare de p?trundere pe aici, înspre Câmpeni.
“Proiectul de pacifica?ie” dintre frunta?ii revolu?ionarilor maghiari ?i români a fost semnat câteva zile mai târziu la Seghedin (2/14 iulie 1849), dar prea târziu, acest masacru putând fi evitat dac? guvernatorul Ungariei, L. Kossuth ?i-ar fi dat seama mai repede c? solu?ia de a pune cap?t imperiilor multina?ionale era acceptarea drepturilor na?ionale ?i pentru cei de lâng? tine.
Credem c? prin comemorarea în fiecare var? la Fântânele împreun? cu maghiarii a acestor evenimente, am putea face un pas înainte spre necesara reconciliere româno-maghiar?, punând în practic? ceea ce însu?i Vasváry a spus la 1848: “Na?iunile doresc emanciparea al?turi ?i împreun?, nu prin ruinarea reciproc?”, respectând astfel ?i unul dintre perceptele fundamentale ale cre?tinismului, îndiferent de ritul practicat: “iube?te-?i aproapele”.
Visul românilor de a se uni cu ?ara s-a realizat dup? o jum?tate de secol. Delega?ii din zona Huedin la Marea Adunare Na?ional? de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918: Iosif Costea (Valea Dr?ganului), Ioan Irime? (S?cuieu), Gra?ian Capota (Br?i?oru), Olimpiu Costea (V?leni), Traian ?uteu ?i Ioan Pop (Morlaca), Demetriu P?ltineanu (Nad??), Andrei Pop, Simion Pop (Huedin) ?i Aurel Munteanu (delegat din partea Desp?r??mântului Huedin al ASTREI), s-au pronun?at pentru unirea Transilvaniei cu România. Demn de re?inut este faptul c? huedinenii Ioan ?i Andrei Pop au fost ale?i membri ai Marelui Sfat Na?ional, care era organul legislativ provizoriu al Transilvaniei, pân? la integrarea deplin? în administra?ia româneasc?.
Memoriul din 18 decembrie 1925 înaintat regelui Ferdinand (1914-1927) de c?tre o delega?ie format? din protopopul ortodox de Huedin, Aurel Munteanu, avocatul Amos Frâncu ?i primarul comunei R?chi?ele, Teodor ?u?man contesta multe aspecte ale felului în care s-a aplicat reforma agrar?, locuitorii din satele R?chi?ele, S?cuieu, Bologa, Valea Dr?ganului ?i Ciucea fiind defavoriza?i, întrucât au fost men?inute domeniile unor mari proprietari sau administratori ca Tischler, Urmánczy ?i Bánffy. Peti?ionarii propuneau exproprierea integral?, astfel ca p?durile ?i p??unile de pe munte s? apar?in? satelor ?i celor ce locuiesc acolo.
Memoriului nu i s-a dat curs în forma propus?, luându-se unele m?suri care din p?cate, nu au fost de natur? s? îmbun?t??easc? decât în mic? m?sur?, soarta mo?ilor. Prin urmare, la zece ani de la aceast? ac?iune ?i la 150 de ani de la moartea lui Horea (1935), a fost alc?tuit un nou memoriu. “Memoriul adresat regelui Carol al II-lea, în numele mo?ilor din partea nordic? a Mun?ilor Apuseni (grupul Huedin)” a fost semnat de protopopul Aurel Munteanu, Dumitru Furcoviciu ?i Ioan Mati?, iar fa?? de cel anterior era mult mai bine articulat, iar solu?iile propuse mai cuprinz?toare. Peti?ionarii cereau ca Tischler, Urmánczy ?i firma Groedel s? suporte replant?ri în locurile exploatate forestier, din banii ob?inu?i de ace?tia de la statul român “s? se dea desp?gubiri v?duvelor ?i orfanilor celor 45 de eroi ar?i la Beli?”.
Au existat momente când Huedinul ?i-a dep??it condi?ia de centru comercial, administrativ ?i me?te?ug?resc zonal, remarcându-se ?i pe plan cultural. Pe lâng? sus?inerea unor conferin?e ?i manifest?ri artistice au fost editate publica?ii. Primul periodic românesc, “Sf?tuitoriul”, a ap?rut în anul 1911, urmat de o alt? revist?, “Huedinul”, care a v?zut lumina tiparului începând cu anul 1925, iar din martie 1926 a ap?rut revista “Glasul Mo?ilor”. De numele acestor trei reviste se leag? cel al protopopului Aurel Munteanu, care s-a zb?tut pentru r?spândirea culturii ?i literaturii române în zon?.
La Huedin au ap?rut de-a lungul timpului ?i reviste de limb? maghiar?: “Bánffyhunyad” (1891), “Bánffyhunyad és vidéke” (1899-1900), “Kalataszegi lap” (1906-1909), “Bánffyhunyadi Hirlap” (1909-1910) ?i “Kalataszeg” (1890-1910, 1912).
În perioada interbelic? (?i pân? târziu în anii ’70) Huedinul ar?ta aproape neschimbat fa?? de evul mediu. Drumurile (cu excep?ia celui principal care traversa ora?ul) erau pr?fuite ?i nepavate, iar în perioade ploioase se transformau în noroaie, canalizarea lipsea. Marea majoritate a caselor erau f?cute din lemn ?i acoperite cu ?indril?. La intersec?iile câtorva str?zi se aflau l?mpi cu petrol ?i fântâni sau ci?mele unde locuitorii ?i cei care treceau prin localitate î?i puteau stinge setea ?i ad?pa animalele.
Huedinul era un or??el de provincie cu o serie de institu?ii publice: pretur?, prim?rie, judec?torie, perceptorat, ocol silvic, unit??i ?colare (între acestea se num?rau ?coala de teologie talmudic? ?i o gr?dini?? pentru copii), deta?ament de poli?ie, oficiu telefonic, po?t?, b?nci („Fântânele”, „Vl?deasa”, „Banca Mo?ilor”, „Casa de P?strare ?i Banc? de Credit”, „Cooperativa de Credit”), „Serviciu incendial” (pompieri), unit??i sanitare umane (Spitalul de Stat, Serviciul sanitar) ?i veterinare, loca?uri de cult (biserici: ortodox?, greco-catolic?, reformat?, romano-catolic?, baptist? ?i o sinagog?), sta?ie C.F.R.
În urma dictatului de la Viena (30 august 1940) Huedinul era plasat în zona care revenea Ungariei. În fa?a dictatului, mul?i huedineni au ales calea refugiului în România. În “s?pt?mâna neagr?” (9-16 septembrie 1940) s-a a?ternut peste Huedin teroarea ?i groaza, afectând în mod direct rela?iile româno-maghiare la nivel comunitar ?i nu numai. În acest climat, protopopul A. Munteanu a fost acostat de un grup de na?ionali?ti maghiari care l-au torturat într-o curte de pe Strada Mare, al?turi de el fiind maltratat ?i plutonierul Gh. Nicula. Acestor dou? victime li s-a ad?ugat pe 16 septembrie 1940 ?i Oni?a Negru.
Au fost ani tulburi peste care nu se va a?eza niciodat? uitarea, bunii cre?tini trebuie s? le acorde iertarea. Ast?zi numele protopopului Aurel Munteanu este dat unei str?zi, pe care se ridic? seme? noua cl?dire a Protopopiatului Ortodox Român din Huedin ?i în fa?a c?ruia str?juie?te din anul 2.000 impozanta statuie a “mucenicului Aurel”.
Începând cu anul 1941 au fost luate o serie de m?suri împotriva evreilor, fiind organizate deport?ri, îns? acestea erau de mic? amploare, dar m?surile luate de autorit??ile maghiare le-au creat un sentiment de nesiguran?? evreilor din Huedin ?i zona limitrof?. Din anul 1942 putem vorbi cu adev?rat de deportarea unor grupuri propriu-zise, prima destina?ie a acestor grupuri de evrei fiind zona Baia-Mare, iar de la sfâr?itul lunii ianuarie 1943, au fost du?i în zone din spatele frontului din Ucraina ?i Rusia. Pe parcursul anului 1943 au continuat m?surile luate împotriva popula?iei evreie?ti din Huedin, dar deportarea tuturor evreilor a avut loc numai în anul 1944, pe fondul vizibil al pierderii r?zboiului, ?i a vizat exterminarea lor ?i nu sus?inerea efortului militar ca pân? atunci. În Huedin, ac?iunea de deportare total? a evreilor a început în data de 3 mai 1944, luând drumul lag?relor de exterminare de la Birkenau-Auschwitz din Polonia, acesta fiind pentru o mare parte dintre ei, ultimul drum pe care l-au mai f?cut, g?sindu-?i sfâr?itul în crematoriile de acolo. Peste 90% dintre evreii din Huedin nu aveau s? se mai întoarc? dup? r?zboi, c?zând victime ale holocaustului. Se apreciaz? c? num?rul total al evreilor deporta?i din Huedin ?i din zona limitrof? a fost aproape de 1200 ?i c? doar 100 dintre ace?tia au supravie?uit r?zboiului, îns? numai o parte dintre ei s-au reîntors pe aceste meleaguri, ceilal?i stabilindu-se în Israel.
În memoria evreilor din Huedin ?i împrejurimi, în anul 1988, în cimitirul Halomi din Tel-Aviv (Israel), li s-a ridicat un monument care con?ine numele tuturor martirilor, la baza c?ruia a fost depus? cenu?a adus? din crematoriile de la Auschwitz.
Un “pitoresc” aparte îl are Huedinul prin casele care apar?in rromilor. În urma cercet?rilor f?cute în leg?tur? cu a?ezarea rromilor în Huedin avem doar informa?ii lacunare. Un lucru îns? este cert ?i anume faptul c? ace?tia s-au a?ezat pe acest teritoriu în cel pu?in dou? etape. Pe domeniul familiei Bánffy din Huedin pentru prima dat? sunt aminti?i în anul 1809 doi rromi. Bineîn?eles c? aceast? dat? nu este una absolut? a venirii rromilor pe teritoriul Huedinului, cel mai probabil ei s-au a?ezat aici într-o prim? etap? cândva în secolul al XVIII-lea. Date concrete în leg?tur? cu num?rul lor avem începând cu jum?tatea secolului al XIX-lea, când în la recens?mântul din anul 1850 rromii reprezentau peste 2% din popula?ia Huedinului. O a doua etap? a a?ez?rii rromilor pe teritoriul Huedinului s-a petrecut în perioada interbelic?, în anii ’30 când s-au a?ezat un num?r de 38 familii de „?igani nomazi” venind din „Vechiul Regat”.
Instaurarea regimului comunist în România dup? al doilea r?zboi mondial s-a f?cut cu sprijinul direct al Uniunii Sovietice. În acest context putem observa o stare de nemul?umire general? fa?? de noul sistem impus de Moscova, fapt ce a determinat o ampl? mi?care de partizani sub forma unor grupuri ce ac?ionau la nivel zonal, fiind de fapt rezisten?e locale.
Rezisten?a armat? a fost f?r? îndoial?, cea mai dur? form? de opozi?ie fa?? de noul sistem comunist ?i a constat în r?spunderea cu for?a la for??, în speran?a venirii anglo-americanilor ?i a eliber?rii României de sub „cizma ro?ie”.
Analizând mi?carea de rezisten?? anticomunist? din zona Huedinului, surprindem trei grupuri de rezisten?? ?i anume: „Capota-Dejeu”, „Cruce ?i Spad?” (sau „Potra-Gheorghiu”) ?i „?u?man”. De?i aveau acela?i du?man ?i activau cam în aceea?i zon? geografic? centrat? în zona Huedinului, aceste grupuri au avut orient?ri diferite precum ?i un mod de ac?iune deosebit. Dup? modul de formare îi putem numi „fugari pe munte”, întrucât de cele mai multe ori constituirea lor a fost o reac?ie la m?surile coercitive ale autorit??ilor comuniste. Acestea au fost numite generic „bande” de c?tre autorit??i ?i au activat în perioada 1948-1959.
La sfâr?itul celui de-al doilea r?zboi mondial via?a economic? a Huedinului avea s? cunoasc? muta?ii deosebite pe fondul ap?s?tor al contribu?iilor nesfâr?ite la între?inerea armatei sovietice de ocupa?ie. Între anii 1945-1949 în România au avut loc muta?ii profunde în plan politic, economic, social ?i cultural, prin aplicarea unor m?suri „importate” din U.R.S.S. ?i care au avut ca efect instaurarea comunismului în România. Instaurarea regimului comunist a dus la o schimbare radical? a sistemului propriet??ii. În domeniul propriet??ilor funciare, autorit??ile comuniste au urmat îndeaproape linia trasat? de Moscova lui Stalin. Astfel, în cadrul Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 3-5 martie 1949, s-a decis trecerea la colectivizarea agriculturii. Aceasta va duce la deposedarea de p?mânt a ??ranilor agricultori, afectându-se astfel baza economiei române?ti tradi?ionale. În toate localit??ile au fost identifica?i a?a-zi?ii „chiaburi”, care erau de fapt agricultorii mai harnici. Ace?tia au fost declara?i „du?mani de clas?” ?i deposeda?i de principalul mijloc de trai - p?mântul, animalele ?i utilajele agricole, statul comunist creând în paralel o alternativ? economic?, prin înfiin?area întov?r??irilor agricole ?i mai apoi a C.A.P.-urilor.
Referindu-ne strict la Huedin, putem s? observ?m cu u?urin?? presiunea exercitat? de regimul comunist asupra „chiaburilor”, care a fost puternic? în anii 1952 ?i 1953 ?i mai apoi între anii 1958-1960. S-au întocmit liste de chiaburi la nivel de raion care se reactualizau o dat? pe an ?i uneori chiar de mai multe ori.
Un caz special în cadrul raionului Huedin l-a constituit cel al v?duvei lui Octavian Goga, Veturia. Continuând s? aib? rela?ii suspuse chiar ?i în timpul regimului comunist, a reu?it s? determine autorit??ile s? o ?tearg? de pe lista cu chiaburii, chiar dac? mai de?inea impresionanta suprafa?? de 713 ha teren. Aceasta a fost ?tears? de pe list? în urma unei interven?ii directe la Bucure?ti.
Din punct de vedere al organiz?rii socialiste a agriculturii, pe fondul „luptei de clas? împotriva chiaburilor”, la 4 octombrie 1958 s-a constituit Întov?r??irea „1 Mai”, iar în 10 martie 1959 Întov?r??irea ”Budai Nagy Antal”. Cooperativa Agricol? de Produc?ie Huedin a luat fiin?? în luna decembrie 1960, prin unirea celor dou? „întov?r??iri”.
În plan economic, regimul comunist a urm?rit dezvoltarea tuturor aspectelor, pornind de la preluarea a?a-ziselor bunuri sau „mijloace de exploatare” ?i gruparea lor în diverse sec?ii sau cooperative de stat. Lovitura mortal? dat? de c?tre autorit??ile horthyste de ocupa?ie asupra comercian?ilor ?i întreprinz?torilor evrei din Huedin a fost continuat? de c?tre comuni?ti asupra celorlal?i prin exproprieri de „mijloace de exploatare” sau de bunuri imobile. Autorit??ile comuniste urm?reau în acest fel s? loveasc? atât în a?a-zi?ii exploatatori ce de?ineau astfel „mijloace de exploatare”, cât ?i s? ob?in? spa?ii necesare pentru diferitele institu?ii sau cooperative nou înfiin?ate.

Cristian-Claudiu Filip
Horea-Dorin Mati?