Primaria Huedin

Wednesday
Jul 18th
    Romanian English French German Hungarian Italian Polish
Text size
  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home Orasul Istoria



Orasul Huedin, cu o existenta istorica multiseculara, plasat într-un spa?iu geografic pitoresc, a fost vegheat tot timpul de masivul seme? al Mun?ilor Vladeasa, martori tacu?i ai istoriei acestor locuri. Loc de targ prin excelen?a, a cunoscut o via?a economica, politica si culturala intensa, in condi?iile unui interesant mozaic etnic, religios si cultural.
Cele mai vechi urme ale locuirii oamenilor pe teritoriul Huedinului provin din Epoca Neolitica si din cea a Bronzului, el continuand sa fie locuit si in perioadele urmatoare. Datorita pozi?iei strategice, la nord de Huedin-Bolic, in timpul primei varste a fierului a fost ridicata cea mai mare cetate traco-dacica din zona, întinzandu-se pe aproximativ 13 ha.
Ca urmare a celor doua razboaie dintre daci si romani ini?iate de catre Traian, Dacia a fost integrata lumii romane (orbis Romanus). In perioada Imperiului Roman, in apropiere de Huedin, la Bologa, a fost construit un castru, popula?ia dacica din zona Huedinului fiind un izvor continuu de recru?i pentru trupele de acolo. Dupa cum reiese dintr-o inscrip?ie descoperita la Alma?u, castrul men?ionat purta denumirea Resculum. Evenimentul cel mai important din existen?a castrului a fost vizita împaratului Caracalla in 213/214, cand cel mai probabil acesta a trecut si peste teritoriul actual al Huedinului. In curtea Liceului Teoretic "O. Goga" din Huedin este expusa o piatra funerara provenind de la un ansamblu funerar de langa castrul de la Bologa. Dupa cum reiese din inscrip?ia de pe ea, ansamblul a fost ridicat in memoria unui ofi?er al Cohortei a II-a Hispanorum, care cel mai probabil, a murit într-o lupta.
Drumul care lega castrul de la Bologa-Resculum de cel de la Sutor-Optatiana trecea cu siguran?a prin Huedin. Din perioada romana singura descoperire de pe teritoriul actual al Huedinului este un denar, care probabil fusese pierdut de un calator in drumul sau. Via?a romana pulsa peste tot in zona, dupa cum reiese din descoperirea in jurul Huedinului a numeroase obiecte romane provenind de la ferme rurale de tipul villa rustica, cum erau cele de la ?aula, Valeni, ?.a.
Dupa retragerea aureliana, peste teritoriul fostei provincii Dacia au trecut numeroase popula?ii migratoare. Din prima jumatate a epocii prefeudale (sec. IV-VI) la Huedin s-au descoperit un cercel si un ac de aur, aflate azi la Muzeul Na?ional de Istorie din Budapesta. Descoperirea arata ca teritoriul Huedinului nu a ramas pustiu dupa retragerea aureliana, el fiind locuit in continuare.
In campaniile de cucerire a Transilvaniei din secolul al X-lea, maghiarii s-au izbit de oastea localnicilor condu?i de "voievodul roman Gelu", in care trebuie sa fi luptat si oameni din jurul Huedinului. In zona Huedinului, romanii si-au men?inut vechile organizari specifice: cnezatele, districtele, voievodatele si ?arile. Astfel, sunt atestate voievodate începand cu secolul al XIII-lea la Calata, continuand in secolele urmatoare cu cele de la Huedin, Morlaca, ?.a. In perioada de dupa secolul al XII-lea s-au a?ezat primii maghiari in Huedin, iar de atunci destinele celor doua popula?ii, romana si maghiara, s-au împletit pana azi.
Huedinul a fost atestat ca targ si implicit, loc in care se percepea vama. Pentru prima data in documente, Huedinul este atestat in anul 1332, ca villa Hunad. Aceasta reprezinta prima atestare documentara a Huedinului, dar bineîn?eles ca localitatea exista înca de mult timp. Targul Huedinului a evoluat, a?a ca in anul 1493 se situa in randul celor catorva târguri transilvane in care nivelul me?te?ugurilor era mult superior satelor. O atestare ca "targul Huedin" este întalnita la umanistul Nicolaus Olahus in prima jumatate a secolului al XVI-lea. Targ important era si in timpul lui Mihai Viteazul, care i-a reînnoit dreptul de percepere a vamii. Importanta comerciala a Huedinului reiese si din descoperirea aici a doua tezaure monetare care con?ineau piese emise între secolele XV-XVII in mai multe ?ari, ceea ce dovede?te integrarea spa?iului romanesc in comer?ul european. Ca loc de targ este men?ionat si mai tarziu, in anii 1634, 1784, 1820.
Huedinul este atestat in relatarea lui Agostino Museo din anul 1534 ca si centru administrativ, sub forma "?inutul care se nume?te Huedin". Etimologia numelui (si azi se folose?te numele arhaic "Hodin") ne arata importanta Huedinului ca targ si loc de "hodina" pentru locuitorii din "cetatea Mun?ilor Apuseni" care coborau pentru a merge cu produsele lor (cazi, bu?i ?.a.) sa le vanda sau sa le schimbe pe produse agricole.
Între anii 1399-1412 targul Huedin si alte 18 sate din jurul ceta?ii Bologa s-au aflat sub stapanirea domnitorului ?arii Romane?ti, Mircea cel Batran. Aceasta dona?ie de feud sau de "cetate de refugiu" din partea regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg a avut ca scop punerea la dispozi?ia lui Mircea a unui domeniu important, in condi?iile in care si-ar fi pierdut tronul datorita pozi?iei sale antiotomane. Pu?in mai tarziu, spre sfar?itul secolului al XV-lea, in 1498, un document aminte?te cetatea de la Bologa sub forma Sebeswar alio nomine Hunyadvar, adica "cetatea Bologa sau cu alt nume cetatea Huedin".
Pe langa rolul militar, strategic, cetatea Bologa a servit in timpul unor framantari mai cunoscute (rascoalele din anii 1437 si 1514) ca loc de refugiu pentru o parte a familiei Bánffy, deoarece din 1435 proprietar al ceta?ii Bologa, al domeniului acesteia si al unei par?i a Huedinului a devenit Bánffy de Losonczi. ?aranii maghiari si cei romani au muncit, dar au si luptat împreuna. Astfel, printre cei care au stat la masa tratativelor cu nobilii in timpul rascoalei din 1437, sunt consemna?i "capitanii" Nicolae Walkay din Huedin si Ilie cel Mare (Magnus) din Alma?u, ale?i "din voin?a sa de ob?tea poporului si a ?aranilor".
O împrejurare tragica in care este amintita localitatea noastra in anul 1600 este "incidentul de la Huedin", a?a cum l-a numit N. Iorga. In Huedin, loc strategic important, Mihai Viteazul a instalat o garnizoana de aproximativ 70 de "darabani ro?ii" avand si misiunea de a preveni eventualele inten?ii de nesupunere ale localnicilor, majoritari maghiari. Dar între daraban?i si "hoidan?i" s-au iscat neîn?elegeri, acestea culminand cu uciderea majorita?ii daraban?ilor la 23 iulie 1600, într-o zi de duminica. In urma anchetei dispuse de catre domnitorul roman, "hoidan?ii" au fost gasi?i vinova?i. Ca pedeapsa, a fost arsa o parte a targului, pe 6 august 1600. In aceste evenimente petrecute in iulie-august 1600, putem surprinde atmosfera premergatoare razvratirii paturilor privilegiate din Transilvania si înfrangerii lui Mihai Viteazul la Miraslau, in luna septembrie.
Pe fondul luptelor dintre turci si Habsburgi pentru stapanirea Transilvaniei care au marcat secolul al XVII-lea, la 28 iunie 1661 a avut loc o lupta in apropierea Huedinului între o armata turco-tatara si "armata" celor din Huedin si împrejurimi. Aceasta din urma, formata ad-hoc in fa?a atacului si condusa de Péntek (in limba romana "Vineri") András din Izvoru Cri?ului, a fost înfranta, murind in lupta aproape 2000 de barba?i. In amintirea acelei batalii, podul din apropiere, de peste raul Cri?ul Repede a fost numit "Podul Vinerii".
Rascoala mo?ilor din Mun?ii Apuseni izbucnita in 1784 l-a avut in frunte pe Horea, care era casatorit cu Ilina (Ileana) de pe domeniul Calatei. Anterior rascoalei, acesta a locuit ca?iva ani la Ciucea, timp in care a ridicat biserica de lemn din Cizer. Dupa declan?area rascoalei, acesta inten?iona sa coboare din mun?i in Huedin, la targul de ?ara organizat de Sfanta Ecaterina (25 noiembrie) si de aici, sa plece mai departe pe vaile Alma?ului si Agrijului. Pentru a limita raspandirea rascoalei, au fost cantonate o?ti nobiliare la Huedin. In aceasta situa?ie, dar si din cauza iernii care sosise, Horea a decis sa înceteze temporar luptele. Din nefericire capii rascoalei au fost trada?i si ca urmare, Horea si Clo?ca au fost prin?i in padurea Scoru?etului.
In timpul revolu?iei pa?optiste, romanii au opus o mare rezisten?a in fa?a încercarilor de patrundere a armatelor maghiare in "Cetatea Mun?ilor Apuseni" prin mai multe locuri din zona Huedinului. Însu?i "Craiul Mun?ilor" Avram Iancu s-a deplasat in zona, in noiembrie-decembrie 1848 aflandu-se la Huedin, Sacuieu, Trani?, Vi?ag, Bologa si Margau, facand jonc?iunea cu trupele austriece pentru a opri înaintarea trupelor maghiare. Încercarile e?uate ale maghiarilor de a patrunde prin aceasta parte in Mun?ii Apuseni au determinat trimiterea la Huedin de for?e proaspete in mai 1849. Aici a sosit si Paul Vasvári (supranumit "Micul Kossuth"), cu hotararea de a strapunge intrarea in Apuseni pe la Balce?ti - Mari?el. Ultima mare batalie dintre revolu?ionarii romani si cei maghiari s-a dat la 6 iulie 1849 la Fantanele-Beli?. Aceasta "Posada" a Mun?ilor Apuseni a însemnat un dezastru pentru armata maghiara, fiind si ultima încercare de patrundere pe aici, înspre Campeni. Credem ca prin comemorarea in fiecare vara la Fantanele împreuna cu maghiarii a acestor evenimente, am putea face un pas înainte spre necesara reconciliere romano-maghiara, punand in practica ceea ce însu?i Vasváry a spus la 1848: "Na?iunile doresc emanciparea alaturi si împreuna, nu prin ruinarea reciproca", respectand astfel si unul dintre perceptele fundamentale ale cre?tinismului, indiferent de ritul practicat: "iube?te-?i aproapele".
Visul romanilor de a se uni cu ?ara s-a realizat dupa o jumatate de secol. Printre delega?ii din zona Huedinului la Marea Adunare Na?ionala de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 s-au aflat Aurel Munteanu (pe atunci preot in Valea Draganului), Andrei Pop si Simion Pop din Huedin. Demn de re?inut este faptul ca huedinenii Andrei Pop si Simion Pop au fost alesi membri ai Marelui Sfat Na?ional, organul legislativ provizoriu al Transilvaniei.
Pentru a sensibiliza autorita?ile in legatura cu problemele mo?ilor din zona Huedinului si a le determina sa ia masuri pentru îmbunata?irea situa?iei lor, in perioada interbelica au fost alcatuite doua memorii care au fost înaintate regelui Ferdinand (in anul 1925), respectiv lui Carol al II-lea (in anul 1935). Ini?iatorul acestor ac?iuni a fost neobositul luptator pentru cauza romanilor din zona Huedinului, protopopul Aurel Munteanu. Din pacate, masurile luate de catre autorita?i nu au fost de natura sa îmbunata?easca decat in mica masura situa?ia mo?ilor.
Au existat momente cand Huedinul si-a depa?it condi?ia de centru comercial, administrativ si me?te?ugaresc zonal, remarcandu-se si pe plan cultural. Pe langa sus?inerea unor conferin?e si manifestari artistice realizate in mare parte sub egida Astrei si cu sprijinul cadrelor didactice, a preo?ilor, medicilor si avoca?ilor din Huedin, aici au fost editate si publica?ii. Primul periodic romanesc, "Sfatuitoriul", a aparut in anul 1911, urmat de o alta revista, "Huedinul", care a vazut lumina tiparului începand cu anul 1925, iar din martie 1926 a aparut revista "Glasul Mo?ilor". De?i publica?iile au avut o apari?ie destul de scurta din cauza problemelor financiare, numele primelor doua reviste romane?ti se leaga cel al protopopului Aurel Munteanu, care s-a zbatut pentru raspandirea culturii si literaturii romane in zona. La Huedin au aparut de-a lungul timpului si reviste de limba maghiara: "Kalataszeg" (1890-1910, 1912) "Bánffyhunyad" (1891), "Bánffyhunyad és vidéke" (1899-1900), "Kalataszegi lap" (1906-1909) si "Bánffyhunyadi Hirlap" (1909-1910).
In perioada interbelica (si pana tarziu in anii '70) Huedinul arata aproape neschimbat fa?a de Evul Mediu. Drumurile (cu excep?ia celui principal care traversa Orasul) erau prafuite si nepavate, iar in perioade ploioase se transformau in noroaie, iar canalizarea lipsea. Marea majoritate a caselor erau facute din lemn si acoperite cu ?indrila. La intersec?iile catorva strazi se aflau lampi cu petrol si fantani sau ci?mele unde locuitorii si cei care treceau prin localitate î?i puteau stinge setea si adapa animalele. Huedinul era un ora?el de provincie cu o serie de institu?ii publice: pretura, primarie, judecatorie, perceptorat, ocol silvic, unita?i ?colare (între acestea se numarau ?coala de teologie talmudica si o gradini?a pentru copii), deta?ament de poli?ie, oficiu telefonic, po?ta, banci, "Serviciu incendial" (pompieri), unita?i sanitare umane (Spitalul de Stat, Serviciul sanitar) si veterinare, loca?uri de cult (biserici: ortodoxa, greco-catolica, reformata, romano-catolica, baptista si doua sinagogi), sta?ie C.F.R.
Lini?tea huedinenilor din perioada interbelica a fost tulburata de urmarile dictatului de la Viena (30 august 1940), Huedinul fiind plasat in zona care a fost cedata Ungariei. In fa?a dictatului, mul?i romani din Huedin au ales calea refugiului. In "saptamana neagra" (9-16 septembrie 1940) peste Huedin s-a a?ternut teroarea si groaza, unii romani rama?i aici fiind agresa?i atat verbal cat si fizic de o parte dintre na?ionali?tii maghiari care sarbatoreau intrarea trupelor horthyste in Huedin. In acest climat, au cazut victime furiei na?ionali?tilor maghiari protopopul A. Munteanu, plutonierul Gh. Nicula si Oni?a Negru, ace?tia fiind uci?i cu bestialitate. Au fost ani tulburi peste care nu se va a?eza niciodata uitarea, dar bunii cre?tini trebuie sa le acorde iertarea celor care in nebunia lor au uitat a ?asea porunca data de Dumnezeu: "SA NU UCIZI!".
O comunitate importanta a Huedinului interbelic a fost cea a evreilor, care a ajuns la 21% din popula?ia orasului. Începand cu anul 1941, autorita?ile maghiare au luat o serie de masuri împotriva lor, ajungandu-se la deportarea sau chiar exterminarea in lagare. Peste 90% dintre evreii din Huedin nu aveau sa se mai întoarca dupa razboi, cazand victime ale Holocaustului. Se apreciaza ca numarul evreilor deporta?i din Huedin si din zona limitrofa a fost aproape de 1400 si ca doar aproximativ 100 dintre ace?tia au supravie?uit razboiului, însa numai o parte dintre ei s-au reîntors pe aceste meleaguri, ceilal?i stabilindu-se in Israel.
O alta comunitate existenta azi, pe langa cea a romanilor majoritari si cea a maghiarilor, este cea a rromilor. Ace?tia din urma s-au a?ezat pe teritoriul Huedinului in mai multe etape, începand cu secolul al XVIII-lea. La început locuind in colibe si bordeie, si-au construit apoi case din "vaioage". Azi, un "pitoresc" aparte îl are Huedinul prin "castelele" rromilor, ei considerand ca prin aceste construc?ii kitchoase au adus "frumu?a?a" in ora?.
Instaurarea regimului comunist dupa al Doilea Razboi Mondial a atras si cea mai dura forma de opozi?ie fa?a de noul sistem, rezisten?a armata. In zona Huedinului in perioada 1947-1958 au ac?ionat trei grupuri de rezisten?a: "Capota-Dejeu", "Cruce si Spada" si "?u?man". Ca urmare a activita?ilor intense ale Securita?ii si Mili?iei, grupurile au fost anihilate dupa mai mul?i ani de har?uiala. In urma proceselor, unii membri ai grupurilor sau colaboratori ai lor au fost condamna?i la moarte, iar al?ii au primit pedepse grele cu închisoarea.
In plan economic, regimul comunist a urmarit preluarea bunurilor sau "mijloacelor de exploatare" si gruparea lor in diverse sec?ii sau cooperative de stat. Na?ionalizarea bunurilor nu s-a realizat brusc, ci in etape si nu întotdeauna propunerile de na?ionalizare s-au finalizat prin na?ionalizare. Procesul a continuat pe tot parcursul anilor '70 si '80, in legatura cu edificarea sediilor unor institu?ii publice, dar mai ales datorita dezvoltarii urbanistice, prin construirea mai multor blocuri de locuin?e.
In domeniul proprieta?ilor funciare, autorita?ile comuniste au trecut la colectivizarea agriculturii. Pe fondul "luptei de clasa împotriva chiaburilor", între 1958 si 1959 s-au constituit ini?ial doua întovara?iri, iar prin unificarea acestora a luat fiin?a in 1960 Cooperativa Agricola de Produc?ie Huedin.
Între anii 1950 si 1968 Huedinul a fost centru de raion, in jurul sau gravitand un numar de 42 de comune. Dintre personalita?ile care au reprezentat Huedinul in Marea Adunare Na?ionala îi putem men?iona pe Mihai Beniuc (între anii 1956-1965) si Ion Iliescu (între anii 1965-1969).
Dupa declan?area evenimentelor de la Timi?oara din decembrie 1989, in Huedin era o stare de agita?ie si de nelini?te, la fel ca si in restul ?arii. Fiind un ora? mic, aici nu a avut loc o revolu?ie in adevaratul sens al cuvantului. Dupa constituirea Consiliului Frontului Salvarii Na?ionale (C.F.S.N.) pe plan na?ional, la Huedin "transferul de putere" s-a realizat fara incidente majore. Au existat si pe plan local interese legate de perpetuarea unor persoane in func?ii, alcatuindu-se mai multe liste ale C.F.S.N.-ului local. Daca in strada lumea î?i exprima nemul?umirea fa?a de vechiul regim, in balconul primariei se aflau cel pu?in la început, reprezentan?ii in func?ii ai vechiului regim. Ace?tia din urma au fost urma?i de al?ii, dintre care majoritatea î?i datorau pozi?iile tot Partidului Comunist. E?alonul doi a luat locul e?alonului întai. Este un proces specific Romaniei acelor vremuri si nu doar Huedinului. De fapt atunci fiecare avea într-o masura mai mica sau mai mare legatura cu Partidul Comunist Roman.
Cu un fond istoric, geografic, cultural si religios bogat, integrarea in Uniunea Europeana, aceasta noua provocare a destinului, ne face sa privim cu optimism viitorul orasului nostru. Trebuie sa men?ionam ca noi am fost dintotdeauna in Europa, drumul european trece de secole prin Huedin, facand legatura între estul si vestul Europei. Integrarea in Uniunea Europeana este de fapt o integrare într-un organism politico-economic si cultural european complex.
De-a lungul veacurilor, locuitorii "Hodinului" si ai zonei care îl înconjoara si îl întrege?te, au trecut prin momente care au pus la încercare cumpatul si rela?iile interumane. Dar, de cele mai multe ori, în?elepciunea a primat in fa?a impulsurilor de moment, generate de necunoa?tere si intoleran?a. Toate acestea au sporit experien?a huedinenilor dar si modul de abordare a provocarilor de orice fel, reprezentand o carte de vizita favorabila Huedinului de care trebuie sa fim mandri si de care trebuie profitat din plin.

Prof. dr. Cristian-Claudiu Filip
Prof. Horea-Dorin Mati?